Postarea lui Cătălin Teniță pe pagina sa de Facebook aduce din nou în discuție un subiect sensibil: modul în care administrația locală condusă de Daniel Băluţă interpretează și aplică regulile urbanistice atunci când interese obscure sau presiunea dezvoltatorilor își fac loc printre proceduri. Cazul imobilului de 12 etaje autorizat în Sectorul 4, în imediata vecinătate a Cimitirului Belu – practic lipit de gardul acestuia pe trei laturi – ridică întrebări majore despre legalitate, oportunitate și responsabilitate publică.
Un proiect disproporționat într-un spațiu impropriu
Conform informațiilor prezentate de Teniță, construcția este atât de îngustă și de înaltă încât pare să sfideze nu doar bunul-simț, ci și orice normă urbanistică rezonabilă. Un imobil-turn, ridicat pe un lot extrem de mic, între morminte și alei funerare, cu o apropiere neobișnuit de mare față de limitele proprietății, devine simbolul unui urbanism de avarie, care sacrifică coerența orașului pentru câteva zeci de apartamente în plus.
Faptul că proiectul a primit autorizație exclusiv sub semnătura primarului Daniel Băluță amplifică suspiciunile privind modul netransparent în care sunt operate derogările urbanistice în Sectorul 4.
CUT-ul: de la limită legală la absurd matematic
Unul dintre cele mai grave semnale privește coeficientul de utilizare a terenului (CUT). În București, chiar și în cele mai „iertătoare” zone, Planul Urbanistic General prevede un CUT maxim de 3, cu posibilitatea de a urca până la aproximativ 3,6 prin derogări speciale prevăzute în PUZ sau PUD. Asta înseamnă, în practică, că suprafața desfășurată a unei clădiri nu ar trebui să depășească de trei ori suprafața terenului pe care se află.
În cazul de față însă, cifra vehiculată este de ordinul a 800% – adică de peste opt ori suprafața terenului. Chiar și cu cea mai generoasă interpretare posibilă, discutăm despre un CUT dublu sau chiar triplu față de limita legală absolută. Astfel de valori nu mai reprezintă o simplă „derogare”, ci o deturnare a reglementărilor urbanistice în favoarea unui interes privat.
Ce înseamnă acest lucru pentru oraș
Astfel de proiecte nu afectează doar estetica sau identitatea urbană. Ele creează precedente, modifică fluxuri de circulație, aduc presiune pe infrastructură și, poate cel mai grav, consolidează impresia că legea nu se aplică uniform. Când un dezvoltator reușește să construiască acolo unde alții nici nu ar visa, cetățenii au toate motivele să se întrebe ce anume funcționează cu adevărat în administrație: regulile sau relațiile?
Cazul ridică problema unei practici urâte, dar prea des întâlnite: folosirea PUD-urilor și PUZ-urilor ca instrumente prin care limitele urbanistice sunt flexate până la rupere. Ele ar trebui să fie excepții motivate, nu mecanisme prin care se ocolesc sistematic normativele.
Când un bloc de 12 etaje este aprobat într-o locație atât de improprie și cu un CUT atât de aberant, vorbim despre un simptom al unui urbanism tratat ca oportunitate de tranzacționare, nu ca responsabilitate față de comunitate.
Sursa articol AICI.