Consilierul local al USR în sectorul 4, Paul Ene, îl acuză pe primarul de sector Daniel Băluţă de „mitomanie” şi „incompetenţă administrativă”, susţinând că primarul îşi construieşte o imagine de adversar al dezvoltatorilor imobiliari, în timp ce autorizaţiile emise de Primărie ar fi condus la blocuri înghesuite, aglomeraţie şi lipsă de spaţii verzi.

Această discrepanţă între discursul public şi realizările concrete ridică întrebări serioase: dacă promisiunea era de limitare a construcţiilor haotice, de ce realitatea arată altfel?

Potrivit aceluiaşi consilier USR, autorizaţiile date sub mandatul lui Băluţă au generat cartiere „dens populate”, cu trotuare insuficiente şi lipsa spaţiilor de joacă. Într-un sector deja vulnerabil la probleme de infrastructură şi zonare, cum este sectorul 4 al Capitalei, astfel de semnale devin îngrijorătoare: locuitorii plătesc factura urbanismului defectuos. Această situaţie relevă un management urban care pare mai mult reactiv decât strategic: se acordă autorizaţii, dar nu pare să existe supraveghere eficientă a consecinţelor pe termen mediu şi lung.

Bugetul şi comunicarea publică

Liderul USR pentru Bucureşti, Cătălin Drulă, îl acuză pe Băluţă de „minciună”, de distorsionarea cifrelor publice şi chiar de falimentarea bugetului sectorului, în pofida faptului că primăria a beneficiat de alocări generoase de la guvern.

Această acuzaţie pune accentul pe două vulnerabilităţi: lipsa transparenţei şi comunicarea electorală care poate devansa faptele. Dacă cifrele prezentate nu reflectă realitatea economică, încrederea publicului are de suferit.

Candidatură la Primăria Capitalei – mai mult decât ambiţie?

În timp ce Băluţă se pregăteşte pentru a convinge bucureştenii să îl voteze pentru Primăria Municipiului Bucureşti, acesta transmite că mandatele sale au fost un succes şi că ar fi „singurul dintre candidaţi care a învins birocraţia”.

Însă întrebarea rămâne: dacă realitatea din sectorul 4 (autorizaţii excesive, urbanism slab, acuzaţii de buget) reflectă un model exportabil la nivel de Capitală? Candidatura sa devine astfel o extindere a controversei, nu doar o ambiţie personală.

Prin urmare, Daniel Băluţă are în faţă o provocare mai complexă decât simpla gestionare a unui sector: trebuie să răspundă la discrepanţele dintre discurs şi realitate. Într-o capitală folosită drept test pentru guvernare locală, lipsa coerenţei între imaginea publică şi practicile administrative devine un cost pentru locuitori.

Dacă autorizaţiile date fără o viziune urbană coerentă, bugetele gestionate opac şi promisiunile electorale repetate fără acoperire rămân leitmotivul mandatului, atunci sectorul 4 ar putea deveni un exemplu al ce nu trebuie să fie o bună guvernare locală.