În plină ofensivă de imagine, Daniel Băluță încearcă să își promoveze statutul de „independent”, făcând sigla PSD aproape invizibilă pe panourile publicitare, ca și cum o simplă etichetă i-ar putea estompa trecutul politic și controversele ce îi însoțesc mandatele. Dar, oricât s-ar reinventa pe afișe, trecutul nu dispare odată cu sigla de partid dată la o parte. Și, dacă zgârii puțin luciul campaniei, ies la iveală exact lucrurile pe care primarul ar prefera să rămână îngropate.

Un început cu umbre: 2015, anul preluării puterii

După tragedia de la Colectiv și căderea administrației Piedone, Daniel Băluță preia Primăria Sectorului 4. Presa a documentat pe larg – iar investigațiile sunt publice – că imediat după instalare, în instituție au fost promovați oameni asociați de jurnaliști cu Clanul Sportivilor și cu Marian Goleac, personaj-cheie în administrația locală.

Rolul acestor „promovați” în primăria proaspăt preluată a ridicat, încă de atunci, semne de întrebare: de ce tocmai ei? Și de ce tocmai pe zona de autorizații și recepții într-un sector sensibil la expansiunea imobiliară?

Ecosistemul din jurul primarului

Marian Goleac – nume intens discutat în presă – ajunge șef peste Administrația Domeniului Public și, potrivit investigațiilor, capătă influență semnificativă în structura administrativă. Mâna dreaptă a primarului se alege cu dosare penale, iar fiul său, numit șef al Poliției Locale, apare în imagini difuzate public în ipostaze relaxate alături de persoane catalogate drept interlope.

Băluță a negat legături nepotrivite, însă întrebarea rămâne: cum ajung oameni cu asemenea conexiuni în posturi-cheie ale unui sector din Capitală? Sunt acestea simple coincidențe, greșeli de selecție sau semnul unei culturi administrative tolerate prea mult timp?

Pericolul real: nu scandalul, ci modelul de administrație

Discuția nu este despre senzaționalism. Miza este una concretă: Bucureștiul riscă să se întoarcă într-o perioadă în care rețelele informale și interesele obscure cântăreau mai mult decât interesul public. Sectorul 4 a mai trecut prin astfel de capitole tensionate. A întoarce orașul spre această logică ar însemna o eroare gravă.

Metode scumpe, rezultate discutabile

Sub administrația Băluță, multe proiecte au fost prezentate drept „investiții pentru comunitate”. Totuși, cheltuielile au ridicat un val de întrebări legitime:

• parcări evaluate la 128.000 de euro pentru un singur loc,
• fântâni „inteligente” și „cântătoare” de 6 milioane de euro,
• decorațiuni urbane de alte milioane – adesea criticate pentru kitsch-ul lor, nu pentru utilitate.

Toate aceste proiecte au în comun un lucru: costuri enorme suportate din banii bucureștenilor. Într-un oraș care are nevoie urgentă de infrastructură, spitale, rețele de transport și investiții reale, astfel de cheltuieli nu sunt doar discutabile, ci și profund iresponsabile.

Un oraș capturat de cosmetizări

Rebranduirea ca „independent” nu poate acoperi etern amprenta acestor ani. Un lider politic poate ascunde sigla, dar nu poate șterge ceea ce presa, anchetele și memoria publică au consemnat. Iar Bucureștiul nu-și poate permite să fie condus pe baza de decor, slogan și promisiune vagă.

Indiferent de cât de intensă va fi campania de imagine, trecutul nu se şterge cu buretele, iar cetățenii au dreptul să își amintească faptele, nu marketingul. Daniel Băluță are obligația să răspundă – nu prin etichete noi sau prin negări ferme, ci prin transparență și responsabilitate reală.

Orașul acesta merită mai mult decât un „independent” construit din pix. Merită lideri care nu fug de trecut, ci îl explică.