Când auzi cuvântul „televiziune”, te gândești la reportaje, libertatea de exprimare, poate chiar la informare sau divertisment, nu la o fabrică de sinecuri pentru partid. Ei bine, exact asta s-a întâmplat la Etno TV și Taraf TV: posturi care au fost folosite pentru a servi camarilei politice a lui Daniel Băluţă, primarul PSD al Sectorului 4. Patru – cinci persoane din gașca PSD Sector 4 au apărut ca „angajați media”, dar conținutul muncii era aproape invariabil ZERO, conform captura.ro.

Nu a fost vorba nici pe departe de vreo „reformă media”, de vreun plan editorial sau de un efort real de informare. A fost, simplu: o schemă de sifonare a banului public, camuflată sub masca aparent legitimă a angajărilor. Banii provin din contracte publice, cu alte cuvinte: din buzunarul cetăţeanului.

Cine sunt beneficiarii? Delapidatori mascați cu acte în regulă

Lista „beneficiarilor” este grăitoare: Marian Goleac, condamnat pentru corupție, fost director timp de două decenii într-o societate a primăriei; Sorin Ceacâr, consilier politic, trecut de la USR la PSD, devenit purtător de cuvânt al filialei locale; Loredana Murariu, apropiată a primarului, figurantă pe liste; plus alte personaje dubioase, cu aparență de „job formal”, dar fără muncă reală.

Unul singur dintre „angajați” admite că măcar a intrat o dată pe ușa televiziunii. Restul? Nici măcar o zi de muncă. Totul: acte, salarii, contracte de muncă, curate ca lacrima. Publicul plăteşte, dar cine muncește? Evident: nimeni.

Mecanismul: Publicitate, contracte de salubritate, complicitate și afaceri murdare

Schema funcționa cam așa: contractele de salubritate castigate de Rosal Grup, una dintre cele mai importante firme ce deservește primăria Sector 4, alimentau un flux de bani care, sub pretext de publicitate și „servicii media”, ajungeau la clientela politică. Etno TV și Taraf TV apăreau ca beneficiari, dar angajații erau de fapt „plantați” pe funcții fictive.

Conducerea televiziunilor nu era independentă: deciziile veneau din același grup care câștigase contractele publice, conflict de interese? Din plin. Corupție? Absolut. Era doar un strat de vopsea peste un vehicul de bani ce se plimba cu direcția fixă: buzunarul camarilei lui Daniel Băluţă!

Unde e statul, unde e demnitatea? Pierdute între contracte și șpăgi media

Și ce face societatea civilă când banii ei sunt furați sub ochii (aproape) pasivi? Rar proteste, rare anchete serioase. În schimb, apar procese între firme, litigii între acționari, jocuri de imagine, totul târâit prin hățișuri juridice.

Să ne uităm la cifra grotescă: un individ condamnat pentru corupție primește cu larghețe salariu de peste 3.500 euro/lună fără să fi miscat un deget. Altul, consilier politic, încasează aproape o jumătate de milion de lei brut, timp de ani de zile, pentru job “de teren”, deși nu a fost niciodată pe teren.

Și repet: toți acești bani, tot acest lux pentru clientela politică, vin din taxele și impozitele plătite de noi, oamenii simpli. Cu ce sunt ei mai buni? Cu nimic. Sau, dacă vreți, sunt exact ceea ce au de gând să fie: niște paraziți ai banului public.

Reforma? Începe cu demascarea corupției și cu decența politică

Într-o societate normală, o astfel de investigație ar fi declanșat o reacție în lanț: anchete, demiteri, recuperarea prejudiciului, reforme. Dar aici ne aflăm în România, unde clientelismul, corupția camuflată și interesele obscure continuă să facă legea.

Drept urmare, postul de televiziune devine un butic de sinecuri. Politica primește șpaga, iar publicul primește… tăcere. Sau muzică lautărească, dacă are noroc.

Cine răspunde când publicul este furat? Pe hârtie, niște contracte. În realitate: nimeni. Acesta e momentul în care ne dăm seama că adevărata reformă nu începe în Consiliul Local, ci în conștiința noastră: să nu mai acceptăm ca banul nostru să fie moneda de schimb pentru fidelitate politică şi hoție mascată.